- Social - nr. 180 / 15 Septembrie, 2012 In fiecare an, de septembrie se trezesc gurese "datoriile dulci” ale vacantei si incepe sa misune argintul viu al copilariei, incat se umplu causele scolilor proaspat zugravite de freamat si se impart abecedare si aritmetici de chiote si bucurie, de intalnire impreuna. Incet, incet, odata cu trecerea zilelor, se astern, cu scris marunt de creta pe tabla smochinita a toamnei, amintiri si se da adunarea la un ordin domnesc, ostaseste, toate care se pot citi si reciti, rezolva sau nu, intrebari si raspunsuri, zambete si emotii, incat ni se face dor de ceata blanda in care ne intalnim, elevi cu profesori, parinti cu bunici, intr-un festin al amintirilor pur-sange. Apoi, in linistea asezata a bancilor scolii, intre flori, amintiri si vise, se face curcubeu de nazdravanie, acel chiot cu care si fara de care n-am fi ajuns prin varste pana aici, tipatul de viata al vechilor olimpici. Ahoe! Septembrie este varsta renasterii scolii, dar si a terenurilor de sport, atipite peste vara, a bazelor sportive, a salilor de sport, a stadioanelor, a patratului acela de viata caruia i se spune educatie fizica si sport, de fapt nazdravania speriata din mingi, tihna miscarii implinite pe saltelele de gimnastica, arcul biologic al corzilor de sarit, osanda mingilor medicinale, scara fixa a peretelui care nu-si mai osteneste urcusul, culoarele imaculate ale probelor de atletism, icneala ridicarii halterelor, kilometri mereu neterminanduse ai alergarii, toate potrivindusi rasuflarea la comanda linistitoare a fluierului ori a vocii maiestuoase si precise a profesorului de educatie fizica si sport, in armonia naturala a soarelui, aerului curat, a apei. In septembrie, toamna isi desfrunzeste potecile sub pasii alergarii, deal-vale, valedeal, intr-o chemare unanima la sanatate, la autodepasire, care prin educatie fizica si sport le cultivam, adaugandu-le