Chiar şi în condiţiile actuale de incertitudine crescută - întreţinute de factori endogeni (evoluţiile politice interne) şi de factori exogeni (aşteptări generate de posibile decizii la nivelul Uniunii Europene şi, în special, în spaţiul euro), putem să definim încotro mergem şi ce trebuie să facem.
Nu mă refer la abordări politice majore de tipul modificării rapide a Constituţiei într-un sens care să dea un semnal clar de care "parte a Europei te situezi" şi, plecând de aici, să resetezi, eventual, situaţia politică internă. O asemenea abordare, deşi pare atractivă promiţând perspectiva ("rapidă şi facilă") unei clarificări politice interne, poartă riscul asumării premature a unei opţiuni, în condiţiile în care nu sunt totuşi suficiente informaţii disponibile pentru a adopta raţional o decizie de asemenea anvergură. Dar, tocmai în condiţii de incertitudine crescută este mai bine să alegi să construieşti în loc să alegi să aştepţi. Este adevărat, detaliile unei asemenea construcţii nu pot fi clar definite şi propuse publicului pentru că "furnizarea" lor efectivă va depinde de configuraţia politică care se va stabili după alegerile generale din luna decembrie. Se poate trece, totuşi, de la stadiul analizării cauzelor care ne împiedică să progresăm la formularea de obiective spre care se poate merge.
Sunt convins că incertitudinea poate să scadă dacă ne-am asuma un proiect pe termen mediu legat de Euro. Nu stabilirea unui termen pentru adoptarea euro este acum relevantă. Stabilirea unui termen pentru a fi pregătiţi din perspectiva condiţiilor care să ne permită să intrăm (dacă vom vrea) în faza premergătoare (intrarea în Mecanismul Ratelor de Schimb II) poate fi însă un obiectiv realist, pe termen mediu.
Pentru o perspectivă mai apropiată însă - mai ales în contextul acestui an electoral - se poate asuma o construcţie necesară, din punct de vedere e
