Campania electorala care urmeaza va fi probabil prima de dupa '89 in care nu se vor arunca promisiuni tembele in romani, pentru ca atat USL cat si PDL au demonstrat ca nu pot, nu stiu, nu au de unde, cu cine sau cu ce.
Evident ca vor exista promisiuni, poate nici macar mai putin tembele ca in anii trecuti, insa bunul simt, evidenta si memoria prezenta ar trebui sa impiedice marile partide sa mai promita iluzii desarte.
Uniunii Social Liberale i s-ar putea raspunde, din secunda doi in care ar promite timpuri mai luminoase si pline de realizari, ca tot ceea ce profeteste la viitor ar fi putut sa implineasca si in prezentul celor sapte luni de guvernare.
Ce a impiedicat USL sa-si exerseze acum arta guvernarii, tocmai pentru a demonstra electoratului marea diferenta de valoare in comparatie cu haiducia pedelistilor lui Boc de la Guvern de pana-n 27 aprilie 2012?
Singura mare realizare a Guvernului Ponta de pana in prezent este, daca ea poate fi considerata o implinire, incercarea stoparii fraudarii banului public. O sarcina dificila, poate cea mai grea misiune, insa totodata o activitate reparatorie, buna pentru trecut, dar nu si pentru momit electoratul in viitor.
In aceeasi situatie delicata se gaseste, mai mult sau mai putin, si PDL - ARD, intrucat ce ar mai putea ei promite si sa nu fie intrebati cu minim bun simt de ce nu au facut lucrul asta pana in aprilie 2012.
In ordinea acestei logici, e neobisnuit, dar binevenit ca vom avea ambele cele mai mari formatiuni politice - si USL, si ARD - aproape falimentate din punctul de vedere al promisiunilor pe care NU le vor putea arunca poporului.
In schimbul unei intreceri in promisiuni despre realizari si impliniri economice marete, cand criza inca sufoca state si falimenteaza la propriu sectoare si industrii intregi, lupta dintre cele doua
