Dintotdeauna, lupta dintre generatii a constituit o repetabila povara pentru reprezentantele ambelor combatante. Intoleranta a fost si ramane un numitor comun, o caracateristica aproape imposibil de combatut. Indiferent de domeniul in care s-a consumat.
Negarea este fatisa, taioasa, fara nuante, fara concesii. La maturitate deplina, Emil Cioran scria: "Ii dispretuiam pe 'batrani', pe 'ramoliti', adica pe toti care depasisera 30 de ani". Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Emil Cioran faceau parte din grupul "lupilor tineri".
O generatie venita pe lume intre 1905-1910, juni care in 1930 aveau putin peste 20 de ani. La randul sau, George Calinescu persifla "invazia adolescentilor". "Suntem terorizati de tipul 'mucosus'. Acesta te intreaba de varsta si-ti da un respect invers proportional cu numarul de ani", constata carturarul.
Asadar, in Romania interbelica, mai cu seama in cel de-al 3-lea deceniu al veacului trecut, se desfasura un conflict direct intre taberele intelectuale abundand de nume celebre. Tinerii luptau sub stindardul idealismului (uneori exacerbat), al indraznelii, cu inclinatii spre extreme.
"Varstnicii" detineau atuurile consacrarii si experientei. Fiindca infatuarea nu are certificat de nastere, fireste ca era prezenta si in perioada cu pricina. Actualizand, se poate extrapola vesnicul diferend, dar pe taram politic.
Intre "clasici" il aflam pe Traian Basescu. Dincolo, se gasesc challengerii, Ponta si Antonescu. Toti trei intelectuali. Fie ca este vorba de marinarit, profesorat sau magistratura.
Primul afirma, inaintea plecarii sale la Bruxelles, ca: "Nu ma mai schimba nimic, e greu dupa 61 de ani". Cum suna vorba aceea populara cu calul batran.
Nu stiu daca ar fi mizat cineva pe o metamorfoza instanta a presedintelui, dupa piesa referendum, actul II. Intr-
