Intr-o zi de luni, 17 septembrie 2012, Senatul Romaniei a votat introducerea diplomei de bacalaureat profesional. In criză de inspirație, această diplomă a fost numită bacalaureat profesional, deși nu s-a făcut nicio modificare în curriculum pentru a susține profesionalizarea. Deocamdată, s-a ținut seama, în spiritul unui protecționism, să-i zicem corporativ, doar de limitarea accesului la invațământul superior al celor care dețin această diplomă de bacalaureat profesional. In esență, se produce o gravă injustiție socială, căci sunt amețiți cu vorbe mari, mult prea mari, tocmai tinerii cei mai vulnerabili, prin faptul ca au ajuns la sfârșitul liceului fără a atinge un nivel de formare corespunzător, cărora li se vinde minciuna electorala a profesionalizării și a accesului pe piața muncii.
Pentru a ințelege ce inseamnă formare profesională inițială adecvată nevoilor pieții muncii, vă propun o incursiune rapidă în sistemul elvețian de educație și formare. Exemplul este pertinent deoarece este vorba despre o țară unde, spre deosebire de unii dintre vecinii săi, cum e Franța, de exemplu, piața muncii este deosebit de receptivă la diplomele profesionale obținute în învățămantul secundar.
Inainte de a face această prezentare, două precizări mi se par esentiale. Urmează o descriere a sistemului elvețian de educație și formare (cu accent asupra formării profesionale inițiale) și nu o analiză critică a acestuia, care ar necesita un spațiu mult mai larg și o cunoaștere în profunzime a societății elvețiene și a particularităților pieții muncii din această țară. Cu alte cuvinte, nu e totul perfect nici aici, dar mai întâi mi se pare important să înțelegem cum stau lucrurile. In al doilea rând, nu urmăresc să transform această prezentare într-un model de urmat pentru România. Nicio comunitate nu poate face economie de la a-și gândi propriul mod de organizare a sis
