"Când dezastre ca acesta au loc stăm împreună oricefel de neînţelegeri meschine am avea. Nimeni nu este democrat sau republican, suntem toţi americani care privesc unul la altul", spunea in urmă cu nicio lună, preşedintele american Barack Obama, aflat în vizită în statul american Louisiana, lovit de uraganul Isaac. Pagubele s-au cifrat la 2 miliarde de dolari, iar în sinistru muriseră zece persoane. La faţa locului, Obama nu s-a sfiit să se lase flancat atât de politicieni locali democraţi, dar şi de republicani.

Câteva mii de kilometri mai la vest, în România, nu avem uragane, ci doar un marasm social şi economic ce ţine de 20 de ani. Solidaritatea americană în faţa provocărilor, căutarea în comun a soluţiilor, acceptarea adversarului politic ca sursă de posibil ajutor, este înlocuită de ironia ieftină, de persiflarea adversarului politic, de nimicirea sau minimizarea sa.

Premierul Victor Ponta promisese public, inclusiv în faţa lui Barroso că în România războiul politic s-a sfârşit. Cu toate acestea, el nu s-a sfiit ieri să opineze că preşedintele Traian Băsescu "şi-a dat cu părerea" în privinţa propunerilor Bruxellesului referitoare la uniunea bancară europeană. Decizia aparţine Guvernului, Parlamentului, BNR. Băsescu, a lăsat să se înţeleagă premierul Ponta are tot atâta cădere să se pronunţe cât are un agricultor din satele Bărăganului.

Episodul menţionat este unul trecător, însă exprimă modul de a face politică din România. Ura din politica românească ţine nu de câteva luni, ci de 20 de ani, chiar dacă ani buni doar a mocnit. Ura se impune ca model pentru întreaga societate românească. Contribuabilul vede în Fisc duşmanul său, acesta îl tratează ca pe un virtual hoţ, electoratul urăşte Parlamentul pe care l-a ales, politicienii se dispreţuiesc reciproc, sunt detestaţi la grămadă doctorii prea spăgari, preoţii hulpavi, funcţionarii leneşi,