Despre mersul societăţii româneşti se vorbeşte, şi azi, în termenii unei lipse acute de viziune pe termen lung. Ne caracterizează, adică, mai mult lejeritatea unor rezultate imediate şi efemere, şi nu răbdarea şi perseverenţa unei gîndiri de durată, a unor proiecte desfăşurate temeinic - ce e drept, fără prea multe satisfacţii în prezentul apropiat. Pe de o parte, vorbim de o nerăbdare, acumulată de prea multă vreme, de „viaţă bună” care ne dă ghes să ne grăbim, să „cîrpim” problemele, pe de alta, de inerţia proverbialului „dacă statul nu dă...”. În cele mai multe cazuri „ne facem” că facem, lăsăm pe altădată şi, de la an la an, ne tînguim că „la noi niciodată nu se va face nimic temeinic”. Pentru că, nu-i aşa, ridicatul din umeri şi abandonarea înspre fatalism se află la îndemîna oricui. Monotonia acestei mentalităţi este însă spartă, pe alocuri, de proiecte inedite ale societăţii civile. Unul dintre acestea aparţine Fundaţiei PACT şi se numeşte „Învăţare, Participare, Încredere”.
DE ACELASI AUTOR "Pînă şi bulgarii..." Poveşti alsaciene Cine hotărăşte soarta societăţii civile? Un examen de maturitate Despre Fundaţia PACT (Parteneriat pentru Acţiune Comunitară şi Transformare, fundatiapact.ro) aveam să aflu că este o organizaţie neguvernamentală înfiinţată cu şase ani în urmă, mai precis în luna martie 2006, care desfăşoară proiecte caracterizate, foarte pe scurt, prin „sprijinirea şi dezvoltarea societăţii civile“. Bineînţeles, în România sînt multe organizaţii care desfăşoară astfel de proiecte, însă proiectele Fundaţiei PACT mi-au atras atenţia prin ineditul lor. Mai precis, prin puterea lor de a transforma nu doar o stare de fapt, ci mentalităţi.
Cum reuşesc şi care este acel motor ce pune în mişcare greoaia şi înţepenita maşinărie a mentalităţilor unei naţiuni? Ruxandra Sasu, directorul executiv al Fundaţiei, îmi spune dintru-nceput că una dintr