Peste aproximativ doua luni si jumatate se va pune punct electoral unui agitat an politic. Cam cate voturi puse in ghete de popularul Mos Nicolae vor gasi aspirantii la galoane si fireturi legislative nu se stie, dar pot fi facute estimari.
Sunt suficiente variabile, insa, in linii mari, polii de incarcatura se contureaza, iar calculul probabilitatilor indica permutari, aranjamente si combinari ce nu pot influenta major viitoarea configuratie a hartii politice romanesti.
USL pleaca in cursa din pole position, avand cateva argumente in acest sens. Admise tacit si de adversarii sai. Are de partea ei atributul de spectator, intrucat nu a detinut statutul de formatiune decizionala in perioada de recesiune care a afectat tara. Cele cateva luni de cand a preluat puterea nu intra deocamdata intr-un calcul, dar pana in decembrie timp mai este.
Propunerile de redresare economica apartinand fostei Opozitii au fost razlete, lipsite de consistenta si oricum ignorate de regimul pedelist. PSD a avut intotdeauna un segment fidel, stabil si destul de mare in Romania.
Mai cu seama in cea postrevolutionara. Masurile cu iz populist au gasit priza la o majoritate formata, in genere, din oameni nevoiasi. Pe de alta parte, fostii politruci cosmetizati in fecioare- mame nascatoare de odrasle democrate au aderat, cu simtul lor innascut, la ginta politica cea mai apropiata: social democratia.
O importanta parte din sustinatori a admis stupida cugetare- "chiar daca fura, ni se da si noua." Asa a devenit posibil acel "boom" economic personal atins de catre baronii rasfirati mai pretutindeni in tara. Apogeul a fost atins in vremurile bune de sub bagheta tandemului Iliescu-Nastase.
Liberalii, cu ineditele lor "aripi" (Patriciu-Cerveni), au fost in mai multe escadrile politice pestrite, ultima evoluand in actualul triumvirat.
