- Istoric - nr. 183 / 20 Septembrie, 2012 "Asa este, fara de nationalitate nu e libertate, nici lumina nicaieri, pretutindeni numai intunerec si amortire. Ce este apa pentru pesti, aerul pentru sburatoare si pentru toate vietuitoarele, ce este lumina pentru vedere, soarele pentru cresterea plantelor, cuvantul pentru cugetare, aceea e nationalitatea pentru oricare popor. Intr-insa ne-am nascut, ea este mama noastra. De suntem barbati, ea ne-a crescut; de suntem liberi, intr-insa ne miscam; de suntem vii, intr-insa viem; de suntem suparati, ne alina durerea cu cantece nationale; prin ea vorbim si astazi cu parintii nostri, cari au trait inainte de mii de ani; prin ea ne vor cunoaste stranepotii si posteritatea peste mii de ani. “ Acestea au fost cuvintele de preamarire a nationalitatii rostite de Simion Barnutiu, in mai 1848, pe Campia Libertatii de la Blaj. Gandurile lui aveau sa fie transpuse in fapta de Avram Iancu. Nascut in anul 1824, in comuna Vidra de Sus (azi, Avram Jancu) din Muntii Apuseni, era cel de-al doilea fiu al lui Alisandru Iancu, jude al satului, si al Mariei Gliga. A urmat studii stralucite la Gimnaziul din Zlatna, la Liceul Piaristilor din Cluj si la Facultatea de Drept din acelasi oras. Dupa o scurta perioada de practicant la Administratia fiscala de la Sibiu se hotaraste sa se dedice avocaturii si vine aici, la TarguMures, pentru stagiu de cancelist la Tabla regeasca, suprema curte judiciara a Principatului Transilvaniei, fiind coleg cu Alexandru Papiu Ilarian. La 24 martie 1848 are loc la Targu-Mures reuniunea canceli stilor maghiari si romani care adera la ideile revolutiei, cu rezerva cancelistilor romani care cer drepturi politice pentru locuitorii romani ai Transilvaniei. La sfarsitul lui martie, cu diploma de avocat in buzunar, Avram Iancu, paraseste Targu-Muresul si se indreapta spre Blaj, unde soseste la 1 aprilie si participa la o intru