Decizia de a locui împreună cu partenerul pare să vină de la sine, însă acest pas nu asigură trecerea la următorul nivel al relației, căsătoria.
„Ne vom cunoaşte mai bine şi vom şti dacă suntem compatibili cu adevărat" este argumentul suprem adus în general de femei atunci când vine vorba de decizia de a locui împreună cu partenerul. Este un factor important şi destul de tentant, confirmă psihologii, însă de multe ori nerealist, după cum arată studiile. Astfel, potrivit unui sondaj recent efectuat în SUA, 19% din cei care au optat pentru concubinaj înainte de căsătorie au ajuns la divorţ, iar 35% s-au separat înainte de un eventual mariaj.
„Nu poţi şti cum este să te căsătoreşti decât dacă faci acest pas. Angajamentul luat adaugă o nouă dimensiune relaţiei. Până acum, totul a fost un test, iar orice scăpare de la cutumele relaţiei poate duce la o despărţire. Nu la fel de uşor se termină un mariaj. Dacă scăpările sunt serioase, de multe ori duc la lipsa dragostei, dar nu la divorţ, pentru că deja cei doi sunt legaţi într-un cu totul alt fel", explică Willard Harley, psiholog american şi autor al volumului „Nevoile lui, nevoile ei: cum construieşti o căsnicie ferită de aventuri".
Plusuri şi minusuri
Bărbaţii, mai pragmatici, privesc totul prin prisma portofelului. „Economisesc mai mult de când locuiesc cu iubita mea: plătim facturile, chiria împreună, cumpărăturile la fel, nu mai consum bani pe flori, cadouri şi zeci de ieşiri în oraş sau pe benzină. Locuia la capătul opus al oraşului şi asta chiar era o problemă", spune Liviu Mihai (29 de ani), din Oradea, care locuieşte în Bucureşti din studenţie.
Un alt avantaj important este subliniat de Răzvan Popescu (35 de ani), din Capitală. „I-am propus prietenei mele să locuiască la mine pentru că simţeam că vrea ca relaţia noastră să fie mai serioasă, avea nevoie să simtă că
