Pe cel mai mare aeroport al României, taximetria-pirat rămâne o afacere profitabilă. După scandalul iscat de uciderea unei studente japoneze, intervenţia autorităţilor a avut un singur rezultat: piraţii continuă să-şi racoleze „clienţii", doar că o fac acum ceva mai discret.

La o jumătate de lună după uciderea studentei japoneze de 21 de ani, „taximetriştii piraţi" agăţau muşte-rii cu aceeaşi lejeritate ca înainte de crimă şi securitatea pasagerilor era ca şi inexistentă. Fiindcă autorităţile aeroportului o dădeau cotită, arătând cu degetul spre poliţie şi invers, iar călătorii erau agasaţi în continuare de mafia aeroportului, ambasadorul Japoniei la Bucureşti a avut o ieşire publică dură, în care a asociat „păstrarea bunelor relaţii" cu găsirea unei soluţii de civilizare a Aeroportului Otopeni.

În ziua următoare discursului ambasadorului, ministrul de Interne, Mircea Duşa, a ieşit din letargia autistă şi a dat iama „în persoană", însoţit de armate de poliţişti, inspectori etc., şi le-a verificat taximetriş-tilor actele, starea tehnică a maşinilor, dacă aparatele de taxat sunt calibrate şi dacă au „maimuţe" (dispozitive prin care se umflă costul călătoriei). Taximetriştii prinşi că poartă şlapi au fost sancţionaţi. La trei săptămâni după „vizita inopinată" a ministrului Duşa, RL a făcut mai multe vizite incognito la Aeroportul Henri Coandă, ca să vadă ce s-a ales de taximetriştii-pirat. Într-o operaţiune incognito, colega mea Laura s-a dat o călătoare sosită la aceeaşi oră de seară (21.00) la care a aterizat studenta japoneză în urmă cu mai bine de o lună.

Întocmai ca în cazul tinerei ucise, printre bagajele la vedere ale „călătoarei" noastre se numărau o cameră video performantă, un laptop şi un telefon mobil de fiţe. Colega mea a stat în terminalul de sosiri timp de două ore, însă, deşi mai multe persoane s-au învârtit în jurul ei, nimeni nu a