Este greu sa ne amintim tragedia petrecuta in ziua de 22 iulie 2011 la Olso si pe insula norvegiana Utoya. Au fost impuscate atunci opt persoane la Oslo si 69 pe insula Utoya, cea mai tanara dintre acestea avand 14 ani.
Este si mai greu sa-si aminteasca despre tragedie supravietuitorii, care nici astazi nu realizeaza cum si-au pierdut dintr-o data colegii, prietenii si uneori chiar fratii.
Unii din ei au ramas mutilati, altii au scapat dupa lungi spitalizari, dar toti resimt sechelele psihice de care un asemenea moment nu te poate feri.
Cateva dintre gandurile acestor supravietuitori sunt redate de portalul Big Picture, impreuna cu imaginile care ii reprezinta, dar care nu pot reda framantarea sufleteasca a fiecaruia.
Ilva Schwncke, de 15 ani, din Tromso, este obsedata in fiecare dimineata, cand se trezeste, ca aceasta ar putea fi ultima zi a ei. Niciodata nu poti fi sigur ca apuci si ziua de maine. Psihologii au invatat-o sa gandeasca pozitiv, sa considere ca tot ce a fost a trecut. Dar asta n-o poate face ca dimineata, la trezire, sa nu se intrebe daca nu cumva s-a trezit in ultima ei zi.
Ida Caroline Broholm, de 21 ani, din localiatea Sly, nu poate fi optimista. Cand inchide ochii, simte ca se pierde in amintiri. Ii vine in minte cortul in care se afla, impreuna cu trei baieti, in acea zi tragica de 22 iulie. Cantau cu totii. Unul dintre ei nu mai canta si nu va mai canta niciodata. Asta o obsedeaza.
Alexander Sundberg, 16 ani, din Levanger. De la 22 iulie 2011 si pana acum, in fiecare zi face eforturi sa se gandeasca la altceva decat la cele petrecute. A fost invatat de psihologi sa inteleaga faptul ca atacul n-a fost indreptat impotriva lui si asta l-a facut sa-i dispara frica, cea care l-a stapanit in primele zile.
Eirin Kristin Q'
