Mircea Milcovitch este un artist de origine română (pictor, sculptor şi gravor), născut în Basarabia în 1941, care trăieşte de 40 de ani lângă Paris, împreună cu soţia sa Maria Mesterou, pictor. A făcut parte dintre pictorii Şcolii de la Poiana Mărului, aflată sub protecţia intelectuală a lui Horia Bernea. (O parte din picturile sale din această perioadă, din care reproducem şi noi câteva ca anexă la acest articol, pot fi văzute în expoziţia Pictura şi Puterea, care se va deschide la Biblioteca Naţională, în data de 27 septembrie). În 1968, cu prilejul unei expoziţii la Paris, a decis să rămână în Franţa. După stabilirea aici, a devenit cunoscut mai mult ca sculptor şi gravor. Expoziţiile sale deschise în anii '70 şi '80 ai secolului trecut atrăgeau multă lume.
Anul acesta, în luna februarie, Editions Amalthée i-a publicat o carte - "Journal d'exil"a, Jurnal de exil -, scrisă îndată după sosirea în Franţa, între octombrie 1968 şi sfârşitul anului 1969. Cartea este prefaţată de dr. Marc Andronikof. Un jurnal extraordinar care se referă la anii ultimi ai şederii sale în România şi care a primit, în luna septembrie, premiul literar Prix Contrelittérature 2012. Cartea e o înlănţuire de istorii trăite, de introspecţii, de analize politice şi ale propriei personalităţi, un rechizitoriu detaliat al sistemului comunist şi al consecinţelor sale catastrofale. Scrisă direct în franceză, e compusă din 64 de capitole, întreg jurnal fiind destinat iubitei rămase în România, căreia nu-i poate trimite scrisori cu ce simte şi gândeşte pentru că-i vor fi interceptate de Securitate. În plus, privirea vie a lui Mircea Milcovitch constată amprenta ideologică pe care o exercită marxismul asupra tineretului francez al epocii. Nu-i înţelege pe tinerii "revoluţionari" francezi care, la rândul lor, nu înţeleg adevărata faţă a comunismului.
O lectură emoţionantă care dezvăluie u
