Prozatorul Radu Ţuculescu (n. 1949) – pe care îl ştim mai ales pentru mai recentele volume Povestirile mameibătrîne (2006) şi Stalin cu sapa-nainte (2009) – a mai publicat anul acesta un roman cu un titlu cu acroş, Femeile insomniacului. E un roman poetic şi parodic, erotic şi liric, care trăieşte prin forţa personajului său principal, insomniacul Septimius (Timi) Ilarie – insomniac precum sultanul din O mie şi una de nopţi (ce se hrăneşte din poveştile Seherezadei), carte pe care Timi o citeşte din fragedă copilărie (la sugestia mamei!). Aluziile livreşti şi licenţioase se fac simţite încă de la început, din mottoul extras din O mie şi una de nopţi, care laudă „formele rotunde“. Să vedem, aşadar, cine este insomniacul şi care sînt „femeile“ sale. Romanul are două părţi, distincte una de cealaltă: „Debuturi“ povesteşte naşterea, copilăria şi adolescenţa lui Timi, parte în care apar mama şi sora personajului (mama Eliza şi Mara) şi, ocazional, tatăl şi unchiul lui, cu toţii dispărînd subit din partea a doua, intitulată „Acvariul“, în care Septimius Ilarie e un bărbat ajuns la maturitate, trecut de 45 de ani, un burlac ajuns comentator sportiv (visul mamei sale!) la postul de radio local, în anii ’80 ai comunismului, şi care-şi consumă, cu discreţia-i specifică, aventurile erotice. Timi e un personaj tăcut, discret, plin de tact, căruia îi place să-i asculte pe ceilalţi – avînd mereu o atitudine de înţelegere şi părînd a le da dreptate –, care vorbeşte puţin şi preferă să-şi extragă indirect răspunsurile din vorbele celorlalţi, un bărbat mărunt de statură care vrea să devină „transparent“, „invizibil“, să nu iasă cu nimic în evidenţă, un „om fără însuşiri“ care se deschide către ceilalţi: la serviciu face şi munca colegilor, iar acasa, uşa lui e permanent descuiată pentru prietenii care pot veni la el oricând doresc (cu excepţia momentelor în care este la el o f