Printre avantajele foselor septice se poate menţiona că sunt uşor de montat, nu necesită întreţinere, rezistă foarte bine la şocuri, materialul folosit la construcţia lor este omogen, se evită porozitatea şi, implicit, degradarea în timp a acestuia. De asemenea, materialul este imputrescibil, rezervoarele având o durată de viaţă de 10-15 ani, iar vidanjarea se face la perioade lungi de timp, de 12 sau 18 luni.

Fosa septică este un recipient îngropat în sol, în interiorul căruia sunt deversate apele menajere produse în interiorul unei proprietăţi. Poate fi construită din beton, din fibră de sticlă sau din polietilenă. Cele mai multe fose septice au două sau chiar mai multe compartimente interioare. În primul dintre ele se face decolmatarea, adică separarea fecalelor şi a reziduurilor grele. Apa intră în fosa septică având o viteză redusă faţă de cea pe care o are atunci când părăseşte vasul wc-ului, cada sau chiuveta. În aval de fosa septică trebuie să fie construit un cămin care să poată fi vizitat. De limitarea vitezei se ocupă dispozitivul de intrare special conceput.

Gazele rezultate în urma fermentaţiei anaerobice sunt elimitate în aerul înconjurător printr-un sistem de aerisitoare. Gazele produse în primul compartiment al fosei trebuie să fie eliminate în atmosferă, amestecul putând deveni explozibil, dacă nu este constant deversat în atmosferă. Este necesară, deci, verificarea conductelor de aerisire. Materiile solide cad pe fundul fosei, în virtutea greutăţii lor. Apa menajeră relativ curăţată în acest prim compartiment trece în al doilea compartiment, în care se continuă curăţarea fluidului. Însă nici după această etapă apa rezultată nu este potabilă - se consideră că doar în proporţie de 90% ea a fost curăţată de factorii nocivi. După aproximativ trei zile, va fi evacuată printr-un sistem de drenare subteran, alcătuit din nisip şi pietr