Abordarea subiectului obstetricii pediatrice este mai mult decât necesară. Profesioniştii din domeniul ob­stetricii-ginecologiei ar trebui să fie cei mai interesaţi de clarificarea conduitei corecte în situaţia în care sunt solicitaţi să acorde asistenţă la naştere unei mame cu vârsta mult sub limita inferioară a majoratului civil. Se ştie că pubertatea fiziologică a fetiţelor se realizează prin declanşarea funcţiei hipotalamo-hipofizo-gonadice la vârsta de 8–13 ani, proces biologic care are drept consecinţă maturizarea sexuală. Sui-generis, apar modificări compor­tamentale somatice, hormonale, cu instalarea capacităţii de reproducere, finalizată prin gametogeneza matură. Ca frecvenţă, pubertatea precoce este de patru ori mai frecventă la sexul feminin comparativ cu cel masculin, datorită numărului mare de cazuri cu pubertate centrală idiopatică (E. P. Ciofu, Carmen Ciofu – Pediatria, tratat. 2001). Pubertatea precoce adevărată declan­şează secreţia pulsatilă de gonadotropi, dependentă de pulsaţiile ultradiene ale gonadoliberinei. Ca urmare, creşte la valori specifice adultului producţia de hormoni gonadici, se declanşează ovulaţia. În majoritatea cazurilor de pubertate precoce reală la fete, etiologia nu este cunoscută, fiind excluse leziunile organice, traumatismele sau transmisia familială (v. sursa citată). Consecinţa imediată este apariţia menarhei precoce, cu posibilitatea fecundării şi apariţia unei sarcini nedorite. Desigur, mamele tinerelor află de sarcina în evoluţie în faze mult avansate, când finalizarea se produce într-o secţie de obstetrică. Mai exact, copiii nasc copii, ceea ce nu este o situaţie de dorit, din numeroase motive, pe care nu le detaliem. Datele oferite de Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului sunt alarmante în această privinţă. În ultimii trei ani, aproape 50.000 de minore au devenit mame. Majoritatea au vârste cu