Principala vinovata de problemele din Educatie ar fi Ecaterina Andronescu, iar toate problemele actuale par a pleca de la dansa, potrivit unor comentatori. Cred ca exista si o alta perspectiva, dintr-un punct de vedere mai cuprinzator si cu adevarat actual.
Vina Ecaterinei Andronescu nu este mai mare decat a ministrilor din guvernarile de dreapta. Dimpotriva, merita apreciata pozitia sa consecventa intr-o directie determinata de o viziune de stanga - interesul real pentru elevi.
Intr-adevar, nu este apanajul unui partid sa detina monopolul intelepciunii privind modul corect in care ar trebui facuta educatia, dar acest lucru este valabil si pentru partea adversa, adica nici Daniel Funeriu sau PDL nu au neaparat dreptate.
Dimpotriva, adevarul este mai degraba la mijloc. Ecaterina Andronescu poate fi privita ca o mama ce isi iubeste la fel de mult toti copiii, nu vrea sa faca diferente nejustificate, si astfel are dreptate. Daniel Funeriu, sau ceea ce el reprezinta, poate fi privit ca un tata exigent care vrea sa scoata ce e mai bun de la copii, nici asta nu este rau. Problema este doar daca acest tata este tributar unui curent care de doua secole face departajari incorecte intre oameni - academismul.
Stanga, dreapta si academismul
Perspectiva doamnei ministru este una de stanga, in care elevii au drepturi egale si chiar daca sunt diferiti nu merita sa fie discriminati nici macar prin examene. Are dreptate, nu suntem toti dotati pentru a face cariere prin educatie, nu ne intereseaza rezolvarea de integrale si operatiile cu matrici, ci eventual la ce ne ajuta matematica in conditii concrete.
Accentul este pus pe cooperare, sau chiar pe supunerea individului vointei majoritatii. Inegalitatea, introdusa oarecum fortat prin examene, produce disconfort, de aceea se prefera compromisul la evaluare pentru a
