Cunoscut inca din antichitate ca planta cu puteri vindecatoare, dafinul este, ca mai toate plantele cu aroma puternica, un digestiv excelent. Are proprietati cu efect carminativ, expectorant, diaforetic, detoxifiant, este antiviral.
Folosit sub forma de cataplasme, calmeaza durerile reumatice. Ceaiul de dafin este leac pentru afectiunile respiratorii, ca astmul bronsic, sinuzita, tusea persistenta, bronsita cronica.
Legendele antice spun ca numele dafinului vine de la nimfa Daphne care, ca sa scape de hartuielile maretului Apollo, s-a transformat intr-un arbust cu aroma puternica si frunze otravitoare.
Frunzele de dafin au fost folosite in Grecia antica pentru cununile de lauri, oferite ca premiu la jocurile Pythian Games. In plus, tot de la laur deriva si cuvantul bacalaureat, bacca de laur, ca si cel de laureat, adica incununat cu lauri. Exista chiar si un premiu cinematografic, Premiul Laurul de aur. De asemenea, in scolile medicale, cununa care li se punea pe cap tinerilor absolventi de medicina era facuta din ramuri, frunze si bacca, boabe de de laur.
Sub forma de infuzie si decoct, frunzele de dafin se folosesc intern pentru boli gastrointestinale, colita de fermentatie, antiseptic intestinal, bronsita cronica, anorexie, atonii stomacale, infectii intestinale, otraviri, mahmureala, laringita, spasme.
In caz de raceala se fac fumigatii, eficiente, de regula, la inceputul bolii. Se aprind trei, patru frunze de dafin, apoi se sting, cat sa scoata fum. In acelasi fel se procedeaza si pentru alungarea insectelor.
Impotriva sinuzitei, se face un decoct din doua lingurite de planta care se fierb zece minute intr-un sfert de litru de apa. Continutul se strecoara si se bea de-a lungul zilei. Ceaiul astfel preparat curata sinusurile si reduce secretia nazala.
Bronsita, tusea, raguseala se