Criza europeana a demarat odata cu evenimentele din Grecia anului 2008, care pareau sa se rostogoleasca in stilul efectului domino, dupa cutremurul financiar al bancii Lehman din SUA, produs in acelasi an.
Grecia, o buturuga mica
Putina lume sesiza ca scanteia care a produs explozia din Grecia pornea de la bugetul nesatisfacator al tarii. Parea sa fi pornit de la un conflict social, respectiv modificarea varstei de pensionare de catre guvern, pentru ajustarea fondului de pensii.
Fara sa stie ca statul insusi este amenintat cu ruina, sindicatele au iesit in strada, iar ziarele si televiziunile din intreaga Europa si-au facut datoria aratand imaginile revoltatilor greci, care aprindeau anvelope de automobil in strada, ca sa produca fum.
Sub aspect economic, o tara de 11 milioane de locuitori nu ameninta sa schimbe echilibrul in lume si nici macar in Europa. Sub aspect emotional insa, dupa falimentul Lehman din America, anvelopele aprinse pe strazile Atenei au dat frisoane chiar si unor economii mai puternice.
Era clar ca oficialii greci n-aveau cum satisface revendicarile nemultumitilor si era la fel de clar ca, daca si altii aflati cu musca pe caciula s-ar pomeni cu revendicari, vor da din colt in colt.
Fiecare cu buba lui
O tarisoara de 11 milioane de locuitori anunta un cutremur major, un adevarat nod gordian, imposibil de descurcat, chiar daca toata crema din economiile si finantele Europei s-ar lansa ca sa-l dezlege.
Dintr-o data, lumea s-a trezit ca problema nu-i numai a Greciei, fenomenul psihologic se lateste in intreaga zona, fiecare numarandu-si propriile bube.
Principala buba a tuturor este ca risipisera banii in stil populist, unii mai mult, altii mai putin. In Grecia, risipa devenise politica de stat, potolirea nelinistii publice facandu-se pana atunci