În fiecare an, spre sfîrşitul verii, se pune aceeaşi întrebare în mai multe ţări europene: cea a preţului gazului pentru încălzire şi electricitate în timpul iernii. Şi 2012 nu este o excepţie. Dar de data aceasta, Bruxelles este cel care a deschis ostilităţile, mai ales pentru a determina dacă Gazprom abuzează de poziţia sa dominantă pe piaţa gazului din Europa de Est. Gigantul rus al gazului furnizează de asemenea 25% din gazul Europei de Vest. Unele ţări, precum Finlanda, Slovacia sau ţările baltice sînt dependente 100%.

DE ACELASI AUTOR Tentaţia Google Preţul păcii Europenii, pe un norişor Să nu trădăm încrederea irlandezilor De fiecare dată, urgenţa unei politici energetice europene se impune în centrul atenţiei, alături de cea de a găsi surse alternative de aprovizionare. În acest context, ispita de a explora rezervele aşa-zise neconvenţionale de hidrocarburi devine din ce în ce mai puternică. Printre acestea se numără gazul de şist, ale cărui rezerve în Europa, concentrate mai ales în Franţa şi Polonia, sînt estimate la 14 000 de miliarde de metri cubi adică "destul pentru a satisface cererea de gaze a statelor europene timp de aproape 30 ani fără a cumpăra deloc de la ruşi", scrie EUobserver.

Această ispită devine irezistibilă atunci cînd vedem cum, datorită gazului de şist, Statele Unite ale Americii au ajuns să se lipsească în zece ani de importul de gaz (88% din consumul intern este de origine naţională, 58% din producţia lor provine din gazul de şist) şi cum preţul gazului a coborît la nivelul din 1976.

Deci nu este o întîmplare faptul că foraje de explorare se desfăşoară în Austria, Franţa (deşi preşedintele François Hollande a confirmat un moratoriu), Germania, Polonia, Olanda, Suedia şi Marea Britanie.

Problema este că fracturarea hidraulică, tehnica obişnuită de explorare şi de extragere a gazului de