Directorii din timpul mandatului Patapievici de la ICR Paris şi Budapesta explică de ce demiterile lor nu sunt legale Sursa: CODRIN PRISECARIU
După demiterea operată de curând sub forma unui comunicat de presă, Brânduşa Armanca, director al ICR Budapesta, şi Katia Dănilă, director al ICR Paris, au detaliat pentru EVZ circumstanţele concedierii lor.
"Puteam fi demisă dacă primeam calificativul «nesatisfăcător» timp de doi ani. Nu a fost cazul. Nu am primit niciun telefon prin care să fiu informată de demitere sau vreo notificare de la MAE şi nici nu am avut vreun contact cu cineva din noua conducere. Ironic, voiam să îl sun pe Andrei Marga cu 10 minute înainte să aflu ştirea de pe site-ul ICR", a afirmat Katia Dănilă.
O anulare simbolică a activităţii ICR
"În primul rând, la ICR funcţionăm după două legi, plus Codul muncii", susţine Brânduşa Armanca. Ea mai precizează: "O lege este legea ICR din 2003 şi cealaltă e statutul corpului diplomatic, pentru că suntem diplomaţi asimilaţi. În legea ICR este menţionat că mandatul unui director şi al directorilor adjuncţi este de patru ani cu posibilitatea reînnoirii încă o dată.
Pe de altă parte, statutul corpului diplomatic indică trei situaţii în care se poate face retragerea unui diplomat din misiunea lui de patru ani. Una este retragere disciplinară şi atunci o comisie stabileşte care e problema disciplinară, alta este dacă doi ani se primeşte calificativul «nesatisfăcător» şi ultima e dacă s-a început o cercetare penală. Nu ne aflăm în niciuna din aceste situaţii, dimpotrivă, avem (şi ea, şi Katia Dănilă - n.r.) calificative maxime. Codul muncii stipulează că trebuie să existe un motiv pentru retragere. Nu am primit nicio notificare, nicio hârtie, nici măcar să îmi spună cineva. E formă de anulare simbolică a activităţii ICR", consideră Armanca.
Noul director ICR Budapesta nu prea ştie magh
