Chiar dacă statul a găsit un investitor pentru Oltchim în persoana patronului OTV, Dan Diaconescu, rămân multe semne de întrebare şi aspecte controversate.

Unul dintre primele semne de întrebare (şi poate cel mai important) priveşte obligaţia statului de a privatiza - după cum s-a întâmplat - oricum, imediat şi cu orice preţ cel mai mare combinat chimic din România, Oltchim.

CITEŞTE ŞI:Cum şi-a protejat şi dezvoltat Polonia chimia

Oficialii români şi-au făcut un obicei din a declara public că sunt obligaţi de către o instituţie internaţională să adopte măsuri exprese la cererea acesteia, pentru ca românii să afle ulterior că nu a fost chiar aşa. Este şi cazul privatizării Oltchim, situaţie în care au spus că, la cererea FMI şi conform acordului cu această instituţie, privatizarea trebuie încheiată pe 22 septembrie.

„După multiple amânări, statul român este într-un moment în care termenele-limită nu mai pot fi amânate, anulate sau tergiversate. (...) Având în vedere că data-limită, anunţată iniţial pentru 18 septembrie, avea ca scop să dea posibilitatea autorităţilor române să informeze partenerii internaţionali şi că există un termen de informare a conducerii partenerilor internaţionali (...), o scurtă amânare este posibilă", spunea acum o săptămână, cu referire la FMI, Remus Vulpescu, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie.

FMI însă nu a cerut inventarea unui câştigător al licitaţiei, ceea ce înseamnă că dacă statul era nemulţumit de ofertele primite putea amâna privatizarea. Este ceea ce au făcut polonezii de ani de zile cu combinatele lor. "Nu mi s-a sugerat nimic de la Washington. Este foarte normal să comunicăm cu FMI, se întâmplă des. Este adevărat că am conversat ieri cu doamna Paliu (Anca Paliu, oficial al FMI în România - n.r.); dânsa ne-a spus: «Să ştiţi că nu este obligato