Privatizarea Oltchim si fenomenul Dan Diaconescu reprezinta, combinate, dovada suprema ca sistemul economic din Romania si cel politic asociat lui nu s-au schimbat in mod esential dupa 1989 si ca niciun guvern aflat in functie de atunci nu a indraznit sa le deranjeze macar cu o intrebare, daramite sa le "reformeze".

Oltchim, o intreprindere-mamut fanion pentru "obsesiile petrochimice" ale regimului comunist, a fost infiintata in 1966 si a devenit, dupa 1989, un caz emblematic pentru criza "intreprinderilor de stat", care, prin pierderile colosale cumulate, risca astazi sa scufunde economia Romaniei, si asa fragila, in abis.

Oltchim: intre Jaf-land si Stupid-land - partea I (Opinii)

Ce nu stim sigur, dar putem intui

De ce statul roman accepta, la o licitatie publica de o asemenea importanta, o persoana fizica ale carei firme au datorii, inclusiv la bugetul de stat, de milioane de euro?

Situatia sa fiscala (pentru a nu mai vorbi de cea juridica) nu ridica niciunui oficial al statului implicat in procesul de privatizare vreun semn de intrebare? Sau oficialii implicati considera ca, odata ce s-a declarat "persoana fizica", respectivul a devenit brusc onorabil?

Daca "afacerile" unde Dan Diaconescu este actionar nu si-au platit datoriide milioane de euro, sunt doar doua explicatii: fie nu exista banii, fie nu exista vointa. In primul caz vorbim de faliment, in al doilea caz de evaziune.

Asadar, de ce face statul roman afaceri cu el? De unde ar gasi 45 de milioane pentru a plati ce a licitat?

De ce o afacere privata (OTV), inglodata pana la urechi in datorii, publice si private, nu este executata silit de statul pe al carui teritoriu se afla in treaba? De ce o astfel de rusine audio-vizuala, unica in Europa, nu este scoasa imediat din priza, in conditiile in care exista motive lega