"Nu se poate cu de toate'... se poate! Si pe 21 octombrie, la Sala Palatului, si pe 19 noiembrie. Asa a vrut publicul: sa-l aiba pe Tudor Gheorghe de doua ori, cu acelasi spectacol, pe singura scena mare bucuresteana. Obsedat fiind ca trebuie sa lase ceva serios in urma in plan cultural, spiritual, educational, tot ceea ce a construit se va vedea ca e construit foarte bine, foarte destept. Parcursul vietii sale culturale n-a fost facut pe zigzaguri, pe "moda'. N-a tinut cont de curente, de moda, nu s-a luat dupa nimeni, ci doar dupa el insusi. De aceea este un personaj singular in peisajul culturii romane, reusind sa aiba un public "ales', dupa chipul si semanarea sa.
Jurnalul National: Cum se face ca publicul va tot vrea?
Tudor Gheorghe: Sincer sa fiu, nici eu nu-mi dau seama cum se face. Cu cat ma indepartez mai mult de latura histrionica a show-bizului, cum zic astia, si ma duc in profunzimea lucrurilor culturale, o anumita categorie a publicului tot vine cu interes. Regizorii au tot incercat sa-l faca contemporan si modern pe Caragiale si astfel dispare esenta dramaturgului. Frumusetea la Caragiale consta in faptul ca el a scris intr-un anumit timp, iar cuvintele sunt foarte actuale si astazi... Spectacolul meu este de o simplitate adevarata, unde eu vin si spun niste texte de Caragiale.
Sa ne bucuram ca avem coloana vertebrala, e la fel de rara ca aceea a infinitului si la fel de greu de pastrat ca si ceea ce ne-a lasat Brancusi. Sa ne bucuram cand dam de un artist care ne spune, pe scena, ceea ce crede, indiferent cat de dur este mesajul sau...
Da, eu nu spun adevarul cu rautate. O spun cu o anume parare de rau. Iar eu ma duc in fiecare an la Techirghiol si am grija de coloana, ma namolesc ca sa pot sa fiu... eu (rade). Ce-mi place la acest spectacol este alternanta extraordinara intre umorul foarte fin al lui Caragiale si actualitate
