In netarmurita sa elocventa, marele intelectual al democrat-liberalilor cu apucaturi totalitare in Parlament, nici mai multul, nici mai putinul - Ioan Oltean isi imbarbata pe vremuri trupa de slujitori ai interesului national din PDL urandu-i sefului cel mic - Emil Boc, recte telepaticul de serviciu al Cotroceniului plantat pe varfuri in Palatul Victoria, omul gata oricand sa mai editeze ceva perfect, s.a.m.d, ca "premierul Boc inca nu a incasat destul, inca mai e loc sa incaseze!"
Ideea ilustrului strateg din Bistrita era ca Boc poate si trebuie sa stea, pe varfuri daca se poate, la incasat pumni si picioare, pentru ca are cum si unde sa le duca. Sa stea la primit, pana cand masurile de austeritate isi vor produce efectele pozitive.
Abia apoi, domnul Oltean il vedea eliberat si lasat la vatra pe micul si totusi durul Boc. N-a fost sa fie, cum spune o vorba romaneasca. Boc ar mai fi rezistat el, dar nu mai rabda poporul iesit deja in strada sa vada cum presedintele ajunsese sa dicteze in emisiuni televizate reforma sanatatii si sa umileasca singurii oameni de isprava din tara.
Asa ca Boc a sucombat inainte de vreme. Dupa trei ani de taieri, haos legislativ, reforme inadecvate si masuri anticriza ajunse anti-economie, Boc a fost schimbat exact cand trebuia - cand vremurile au cerut un sacrificiu major.
Viata nu a urmat planul sefului de autobaza Oltean, insa invataturile sale catre masele oarbe din partid au sens si astazi si ar trebui recitite si de catre adversarii politici. Mai cu seama ca Victor Ponta e aproape in aceeasi situatie, desi nu se afla deloc si in aceleasi conditii ca si predecesorul sau prodigios intr-ale incasatului.
Victor Ponta a adunat si el ceva la activ. Si daca ar fi sa luam doar punctele importante din cariera sa de premier si tot ne cuprinde ameteala. Intr-un timp atat de scurt, sa p
