- Social - nr. 187 / 26 Septembrie, 2012 Prolegomena, acest termen grecesc acoperind notiunea de a scrie prefatarea succinta a unei carti, in cazul de fata de a completa cu date pe care autorul ei s-a marturisit ca editor, fiind o editie de documente, nu s-a expus redandu-le doar in dedicatia oferita noua cu volumul sau "mare prin toate ale sale” , cum s-ar fi exprimat cronicarul, care va sta – suntem siguri – la temelia multor altele, dar greu de intrecut pe aceasta. Odata cu bucuria si sentimentul de implinire prilejuit de lansarea ei iminenta – gandul bun trecand in fapta –, voi reda aici pe scurt geneza cartii aflata in acte oficiale, verificabile oricand. Pe la inceputul anilor ’70 ai secolului trecut, in calitate de director al Arhivelor Statului, am fost anuntat ca sunt invitat la inspectorul-sef, generalul Gheorghe Ristea, al Directiei Judetene M.I. Ca subordonat pe linie administrativa, neputandu-l refuza, m-a primit distant, ca intotdeauna, aratandu-mi pe birou un colet iesit din comun de voluminos, sigilat, avand sub sfoara de ambalare un proces-verbal, pe coltul caruia, sub formula «Aprobat», figurand numele meu, mi-a fost indicat sa-l semnez. Opunandu-ma explicit ca in viata mea, de 40-50 de ani, n-am semnat nimic fara sa stiu ce contine, dupa o pauza de reglare reciproca a tensiunii ce se crease, mi-a explicat ca are termen de executie pana maine, ca este actul de aprobare, potrivit legii (si a tovarasului Draghici), a distrugerii actelor ce le reflecta fondul de corespondenta a fostei Directii Regionale M.A.I., si a unitatilor anterioare si subordonate pe vreo 50 de ani in urma. I-am replicat scurt ca dumnealui insusi mi-a oferit raspunsul pentru care nu-mi pot pune semnatura pe un atat de periculos act, nedorind – am gandit pe loc – a ma face partas la o atat de abominabila crima culturala. Revenindu-mi, la explicatia domniei-sale ca "e doar corespon