Un preot cu barba colilie citeste cu glas raspicat ultima "evanghelie", cea a invierii lui Lazar. Se vede ca preotului ii place aceasta evanghelie: o citeste rar, aproape o interpreteaza. Familia mortului ingenuncheza la picioarele lui. In sufletul multimii intensitatea trairilor sporeste. Iata si sicriul descoperit, plutind peste morminte. Il duc pe umeri cativa barbati. La o cotitura, din cauza desimii mormintelor, sicriul se loveste de o cruce si hurduca mortul, care balangane capul, cu nasul lui mare, acvilin. Atunci imi dau seama ca cei doi barbati in varsta, cu nas acvilin, care cara sicriul, sunt fratii lui Vartan. Seamana izbitor. Sunt ajutati de alti cativa barbati modest imbracati in camasi negre, desi e cam frig, si nebarbieriti - probabil rude de la tara. Imediat dupa sicriu urmeaza o femeie tot cu nas acvilin: batrana, dar bine conservata. Chanel, Dior si Helena Rubinstein au contribuit din plin sa capete o varsta incerta si convenabila. Se uita in jur, cu priviri de stapana. Trebuie sa fie sora mortului. - E Evtimia, sora lui Vartan, imi spune sotto-voce Maura, care imi urmarise privirile. Pe cealalta ai recunoscut-o, nu? - Meduza?! Maura aproba din cap. Meduza atrage toate privirile: zvelta, cu un piept cat o carena de drakkar, corabia vikingilor, si o rochie neagra, „de doliu", mulata pe corp, care, sunt sigur, i-ar provoca o erectie si preotilor, daca ar fi mai tineri. Merge alaturi de Evtimia cu privirile in jos, asa cum se cade, dar fara nici cea mai mica expresie de durere pe fata. Pare mai degraba concentrata in ea insasi, in senzualitatea ei ce da peste margini. In spate sunt doua perechi mai tinere. Prima de vreo 35-40 de ani: ea plansa, cu o palarie neagra cu voal, agatata de bratul lui, un barbat sobru, cu barbia proeminenta, voluntara. A doua e formata dintr-un tanar de vreo 20 de ani vizibil emotionat, cu ochii in lacrimi, si o fata minunat