- Istoric - nr. 188 / 27 Septembrie, 2012 50 de ani in 50 de secvente – 46 DRP, LA TARGU-MURES (3) La scurt timp dupa premiera cu Piticul din gradina de vara, despre care am relatat in secventa trecuta, regizorul Dan Micu o ajuta pe Marina Maria sa realizeze o monodrama din textul Mariei, eroina principala a Piticului..., spectacol cu care tanara actrita castiga un premiu la Gala recitalurilor dramatice de la Bacau, editia 1975. Urmatoarea piesa a lui DRP pe scena targumureseana este Balconul, "un rechizitoriu de o profunda substanta politica, un studiu grav si lucid al raporturilor constiintaadevar, realizat la o ridicata tensiune a confruntarilor si ideilor”. Caracterizarea ii apartine criticului Ion Cocora, unul dintre cei mai avizati exegezi ai dramaturgiei lui D. R. Popescu, cel care a si analizat pe larg doua dintre cele mai reusite montari ale acestei piese: cea a lui Alexandru Colpacci (la Teatrul din Oradea) si cea a lui Nicolae Scarlat (la Teatrul din Targu-Mures). Spre deosebire de regizorul oradean, care a realizat un spectacol de o puternica expresie realista, Nicolae Scarlat a transpus piesa "intr-un spatiu scenic conventional, gandit si simtit, de asta data, ca o metafora. In spectacol universul piesei (creat de dramaturg si urmand cu evidenta o logica a imaginarului) isi gaseste echivalenta intr-un univers imaginativ (creat de regizor si scenograf). Temele spectacolului targumuresean sunt puse in relief de doua intrebari fundamentale: (1) daca e posibila o lume care refuza adevarul? si (2) cum arata o asemenea lume? Ceea ce vedem pe scena e deci o imagine despre o lume vazuta prin ochii lui Basat, Casina, Melpomete si Taporea. O imagine a unei lumi de "turta dulce” in care un grup de indivizi imorali, inspaimantati de orice schimbare, tin cu dintii de "binele” lor de astazi. [...] Spectacolul e o viziune tragica a unei lumi situata la o rascruce si