Horia Rizea, un copil de 13 ani, a scris o carte în care povesteşte cum e viaţa alături de sora lui diagnosticată cu autism Sursa: VLAD STĂNESCU

Horia e ocupat de câteva zile, de când cartea lui, "În zbor barba nu creşte", a ajuns în librării. La lansare i-au venit câteva zeci de invitaţi şi a dat interviuri în care a spus că eşti special când eşti fratele mai mare al unei fetiţe diagnosticate cu autism.

Eroina poveştilor nu e un personaj fictiv, ci sora lui, Catinca Maria (11 ani), pe care el o strigă cum nu se poate mai drăgăstos "Kiti". "Toţi copiii ştiu să zboare. Unii, mai norocoşi, primesc în dar de la Moş Crăciun o paraşută. Alţii, mai puţin norocoşi, primesc o limuzină cu cinci locuri şi centuri de siguranţă. Noi am primit-o pe Kiti. Ea nu are paraşută, dar chiar şi aşa zboară fără să îi pese de temerile noastre. De la primul ei zbor m-a tras după ea". Aşa încep poveştile lui Horia despre Kiti, fetiţa topită după biscuiţi şi dans. Băiatului i-a plăcut la nebunie ideea de a scrie despre ea. Umplea foi de hârtie, pe care i le punea în braţe mamei lui, Mihaela, pentru corectură: "Am terminat-o cam într-o lună. Am ştiut că sora mea nu gândeşte coerent şi aşa am ales titlul «În zbor barba nu creşte». Kiti poate însă să zboare cu imaginaţia".

Gâdilat şi dans

Horia îşi aminteşte că sora lui a fost un bebeluş plângăcios. "Repeta obsesiv sunetul «g». Odată m-am înfuriat de atâta «g» şi am creat vorba ce urma să devină celebră în familia noastră: «G, g, g, nu mai pot de-atâta g!»", mai scrie Horia. Diagnosticul medicilor a venit când Catinca avea doi ani. Fetiţa "tăcută şi plângăcioasă", aşa cum o descria Horia, avea autism. "Până la urmă, ce era aşa rău? Eram tot eu, Kiti tot Kiti, jucăriile tot jucării, mami şi tati la fel", povesteşte Horia momentul în care toată familia a primit "verdictul" doctorilor.

Când are momentele ei de tristeţe,