Dacă mai ţineţi minte, prima oară cînd PDL s-a plîns Curţii Constituţionale împotriva debarcării lui Vasile Blaga de la şefia Senatului, CCR a răspuns că nu se poate pronunţa, fiindcă i-a restrîns Guvernul atribuţiile. Şi-a restabilit Curtea prerogativele şi PDL-ul iar s-a plîns că a fost lăsat Vasile Blaga fără funcţie, cerînd CCR să facă dreptate, ca să nu rămînă lovitura de stat fără conţinut.

După părerea mea, în acest caz PDL avea dreptate. Chiar dacă majoritatea Senatului a votat pentru demiterea lui Blaga, regula jocului era că numai grupul parlamentar care l-a propus pe preşedintele Senatului poate cere ca acesta să fie dat jos. Aşa că pedeliştii aveau toate motivele să se aştepte ca Blaga să fie repus în drepturi de CCR. Şi totuşi Curtea l-a lăsat pe Crin Antonescu preşedintele Senatului, din motive cît se poate de politice. După ce au jucat la referendum de partea lui Traian Băsescu şi după ce au decis că numai Traian Băsescu poate reprezenta România la Bruxelles cei 5 judecători ai Curţii, cu Aspazia Cojocaru 6 s-au chitit că n-ar da bine să-l repună şi pe Vasile Blaga în funcţie, deşi se puteau lega, cu folos pentru Blaga, de regulamentul Senatului. N-au vrut. Adică i-au refuzat lui Crin Antonescu şansa de a se victimiza, lăsînd în continuare acest privilegiu PDL-ului. Care PDL nu va îndrăzni să se ia de hotărîrea Curţii (Blaga a şi spus că decizia de azi e o dovadă de independenţă a CCR), dar se va plînge mai departe că a fost oropsit în Senat de o majoritate de pripas.

Cum rămîne însă atunci cu lovitura de stat sau, cum i-a zis Viviane Reding, „puciul parlamentar”, care a început prin extragerea din funcţii a preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului? Chestiunea nu mai e de actualitate. Se apropie alegerile şi PDL-ul n-ar fi avut nimic de cîştigat dacă Blaga s-ar fi întors la şefia Senatului. Din contră, asta i-ar fi întărîtat din