Elevă în clasa a XI-a, cea mai cunoscută alpinistă din România, Crina „Coco“ Popescu, se gândeşte să mai rărească expediţiile, până la Bacalaureat şi până va deveni studentă, speră ea, la Arhitectură.

Nu a terminat încă şcoala, dar este deţinătoarea mai multor recorduri mondiale pe diverse categorii de vârstă la alpinism. La şcoală „gustă" matematica şi limbile străine. În ciuda tuturor călătoriilor făcute, nu se înţelege prea bine cu geografia. Just sau injust, numele ei este egal cu alpinismul românesc, în aceeaşi măsură cu cele ale lui Constantin „Ticu" Lăcătuşu ori Horia Colibăşanu.

Dar Crina Popescu are tot timpul să demonstreze că poate mai mult, să-i sfideze pe cei care-i contestă realizările şi plăcerea de a urca pe munte. Pe toţi aceştia, îi invită alături de ea să vadă cât de „uşor" este să te caţeri pe acoperişurile lumii, în timp ce îşi hrăneşte ambiţia cu visul de „a fi prima care...".

„Weekend Adevărul": Sunteţi născută în 1994, iar prima ascensiune pe munte s-a petrecut, aşa cum aţi mai povestit, la vârsta de 6 ani.

Crina Popescu: Da, aveam de fapt 6 ani şi jumătate când am fost pe Vârful Omu, în Bucegi.

Şi ce s-a-ntâmplat? V-a plăcut căţăratul pe munte mai mult decât păpuşile ori le-aţi dus şi pe ele la munte...?

Pot să vă spun că mie mi-a plăcut foarte mult, de la bun început, mersul pe munte. Cât despre păpuşi... Nu am fost niciodată genul de copil care să se joace cu păpuşi... Nu mi-au plăcut niciodată prea mult, nici când eram foarte mică. Preferam să primesc maşinuţe... Iar înainte de mersul pe munte, îmi arătase tata şi tenis, şi patinaj, şi înot... Dar niciunul din aceste sporturi nu s-a lipit de mine.

Dar jocurile preferate din copilărie, care au fost?

Ne jucam tot felul de jocuri, de la prinselea, ascunsea, dar şi elastic şi alte chestii de genul ăsta... @N