Manifestarea Expanded space (Spaţiu expandat), cu tematica „Individ şi masă“, care se desfăşoară la Bucureşti, între 19 aprilie şi 31 octombrie (inaugurarea lucrărilor a avut loc în data de 6 septembrie), este organizată de Judit şi Mihai Balko; selecţia proiectelor a fost realizată de Adrian Guţă, critic de artă, şi de Raluca Voinea, curator. Cele şase instalaţii se află dispuse pe un traseu care începe în centrul istoric şi se încheie în zona cinematografului Patria. De ce deschidem acest text cu un titlu care ţine, ca exprimare, de semibarbarism? Din cel puţin trei motive: de obicei, public art se traduce (prost) în română nea­oşă cu „artă publică“ (o aproximare minată de neştiinţă – întreaga artă „neînchisă“ într-un spaţiu privat dintr-un oraş este artă publică –, monumentele de for public, clădirile de valoare patrimonială, chiar şi exerciţiile de grafitti, toate sînt artă publică). În al doilea rînd, pentru a sublinia mimetismul întreprinderii, cu tot riscul asumat. Care ar fi acest risc, desigur cunoscut de dl Adrian Guţă, autor al selecţiei proiectelor, dar probabil acceptat ca „rău necesar“? Proiectul este o calchiere a conceptului „străinez“, asimilat aproximativ – arta în spaţiul public s-a născut în modernitatea occidentală ca dorinţă a artistului de a se adresa publicului punînd între paranteze autoritatea instituţiei-muzeu şi se exprimă prin expunerea unui obiect estetic în condiţii care nu se supun deloc aceloraşi cerinţe care i se pretind artei de muzeu sau de galerie. A doua aproximare conţinută de lucrările realizate vine din perceperea arbitrară şi confuză a calităţilor spaţiului-„receptacul“, astfel încît acesta a fost mobilat după pura subiectivitate a autorilor. În fine, am preferat găselniţa repetării vocabulei engleze low (care aparţine arhitecturii, low architecture fiind considerată o creaţie care este marcată voit de urmele unei nera