Cine va primi în 2012 Nobelul pentru literatură? Cine, însă, nu-l va mai primi niciodată? Marii scriitori pe care Premiul Nobel i-a ratat! Autori cu o operă tradusă în zeci de ţări şi zeci de limbi, iubiţi de cititori şi intraţi în conştiinţa criticii, au fost ignoraţi ori uitaţi de juriul faimos. Despre ei s-ar putea spune, cu umor amar, că au avut lipsa de înţelepciune să dispară înainte să-i remarce juriul suedez.

Lista ratărilor este lungă, atât de lungă, încât regretatul Laurenţiu Ulici a realizat în 1988 o carte mai mult decât semnificativă - "Nobel contra Nobel", propunând pentru laureatul din fiecare an o alternativă. Şi în ultimii ani se pot consemna destule ratări spectaculoase, căci autorii sunt şi ei fiinţe pieritoare, la nemurire au şanse doar cărţile lor, iar premiul se decernează doar autorilor în viaţă. Am ales cinci autori dispăruţi în ultimii ani, ca dovadă.

Mexicanul Carlos Fuentes (foto 1) a dispărut dintre noi în mai 2012, lăsând o operă vastă. Este cazul de autor fără noroc la Nobel, fără noroc şi la cititorii români, fiindcă, deşi tradus cu multe cărţi (romane, proză scurtă, memorialistică), nu a trecut bariera spre publicul larg, aşa cum s-a întâmplat cu atâţia prozatori sud-americani. Va avea parte de o recunoaştere postumă? Va intra într-un con de umbră?

Argentinianul Ernesto Sabato (foto 2) ne-a părăsit în 2011, chiar în febra pregătirilor pentru a-i sărbători centenarul. Era consacrat de câteva decenii, iar mesajul cărţilor şi implicarea sa civică îl recomandau cu asupra de măsură. La noi s-a bucurat de o receptare cum puţini autori au declanşat-o, cu reverberaţii în conştiinţa scriitorilor, dovadă impresionanta "Scrisoarea deschisă" publicată de Norman Manea în "Vatra" (20 martie 1984). Ernesto Sabato intră, împreună cu Jorge Luis Borges, Adolfo Bioy Casares şi Julio Cortázar, în "cvartetul" marilor scriitori argentini