Istoric şi critic de artă din stirpea celor foarte rari şi preţioşi, cărturar autentic format la şcoala marilor modele naţionale şi europene, Remus Niculescu (1927–2005) reprezintă, astăzi, o autoritate absolută în ceea ce priveşte studiul complet şi interpretarea pertinentă a unor opere de artă din spaţiul românesc.
Iniţiat în tainele creaţiei plastice şi literare de profesori şi mentori de notorietate incontestabilă, printre care amintim pe G. Călinescu, George Oprescu, Tudor Vianu, Al. Popescu-Telega şi Iorgu Iordan, pasionat de studiul limbilor străine pentru a avea acces direct la operele fundamentale ale culturii europene, Remus Niculescu, încă din anii de studii, a considerat lectura ca fiind esenţială în viitoarea sa activitate.
Lecturile sale au fost vaste, pasionante, profunde şi l-au motivat în investigaţiile sale de istorie a artei, de istorie culturală şi, evident, de estetică.
Graţie însuşirilor şi calităţilor sale biografice şi intelectuale, Remus Niculescu s-a bucurat de preţuirea lui N. Iorga, Camil Petrescu, Lucian Blaga, George Oprescu, Tudor Vianu, Constantin Noica şi mulţi, foarte mulţi alţii, care au consemnat în memoriile, jurnalele şi literatura lor epistolară faptele de cultură ale acestui erudit cărturar.
Revelatoare şi demne de reţinut sunt epistolele lui Constantin Noica, Lucian Blaga şi excelentul profil pe care i-l face George Oprescu, ce se publică, acum, întâia oară şi care surprind aspecte fundamentale ale biografiei creatoare a celui mai însemnat istoric de artă din secolul trecut.
Mărturiile acestea, deloc conjuncturale, contribuie la elaborarea unei biografii1 complete şi atât de necesare închinate lui Remus Nicolescu, care, momentan, nu beneficiază de o restituire integrală a operei sale.
Motivele se cunosc şi prejudecăţile sunt încă vii şi eficiente. Se cuvine să depăşim astfel de stări şi
