Dan Diaconescu e in plin delir verbal. Vocea metalica i se aude si dupa ce tace. Rasuna ca un clopot spart, dincolo de ecranul televizorului.
Fara sa i se miste un muschi de pe fata, fara sa respire, domnul Dan arunca miliarde de cuvinte fantastice fara sa clipeasca, in cea mai abracadabranta poveste a unei privatizari de dupa '89.
Cuvinte si fraze fara sens, declaratii la limita paranormalului, toate curg in cascada din gura lui Dan Diaconescu. In ciuda lor insa, domnul Dan i-a provocat o "problemuta" cat casa lui Victor Ponta.
Una care s-ar putea transforma intr-un ditamai bolovanul care sa atarne de gatul Guvernului Ponta pana la alegeri, mai greu decat o mie de atacuri sterile ale trupei de intelectuali mecanici adunati gramada si pe fuga in ARD. Domnul Dan loveste in Ponta cu barosul, pentru ca acuzatiile sale deja nu mai au nicio legatura cu realitatea. In fapt, insusi DD nu are nicio legatura cu realitatea.
Insa disperarea oamenilor de la Oltchim, spaimele cotidiene ale romanilor in general in fata crizei - toate acestea scad atentia si luciditatea si fac sa treaca mai usor mesajele extreme, incarcate din plin de irational si fantasmagoric.
Castigand licitatia pentru pachetul majoritar de actiuni de la Oltchim, in primul rand din cauza prostiei echipei ministeriale care s-a ocupat cu organizarea ei, dar si pentru ca au preluat mai multe conditionari faptuite de guvernele Boc si MRU, intrat cu sau fara voia sa in jocul privatizarii, Dan Diaconescu s-a plasat de la bun inceput in cazul privatizarii sub semnul circului.
A facut circ inainte de a licita, in timpul licitatiei, a ramas, ce-i drept, pentru cateva secunde, paralizat in momentul in care a fost anuntat ca a castigat, dar a continuat cu circul amplificat de un milion de ori dupa ce a ramas declarat oficial castigator al pachetului ma
