Ridicata in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, manastirea Santo Domingo din Cadiz reprezinta un omagiu pe care credinciosii i l-au adus Fecioarei, prin sprijinul unor mari arhitecti ai vremurilor. Interiorul lacasului este dominat de coloanele de marmura care impodobesc si apara, parca, altarul. Aceasta manastire este localizata la marginea cartierului Sfanta Maria, unde se mai pot gasi si alte locuri de interes, atat pentru turistii mereu curiosi si mereu in cautare de noutate, cat si pentru localnicii pentru care istoria propriilor pasi nu e niciodata plicticoasa.
Undeva, in interior, se poate admira si o reprezentare ceva mai recenta a Fecioarei, realizata undeva spre inceputul secolului XX. Ce dovada mai clara am putea gasi pentru a confirma teoria care sustine faptul ca exista locuri pe lume care nu tin cont de conceptii rigide, care accepta noutatea, care nu neaga sub nici o forma evolutia pe care o aduce, uneori, trecerea timpului? Iata, la Cadiz, intr-una dintre cele mai celebre manastiri, convietuiesc lucrari din secole diferite, lucrari pe care le despart sute de ani, multe stiluri arhitectonice si alte si alte bariere care tin strict de calendare.
Am ajuns in acest loc al credintei catolice exact cand se tinea slujba de pranz. Mi-a fost teama, mi-a fost rusine sa ma apuc sa fac fotografii tocmai atunci cand ceilalti ascultau cu intelegere vorbele preotului, atunci cand ei se inchinau in fata unor cuvinte in care se incred in totalitate. Asa ca am asteptat pe unde am putut momentul potrivit. O ploaie marunta incaruntea discret orasul. Parca eram captivii unor idealuri nobile, parca acea ploaie aducea aminte de dangatele de clopot pe care le mai auzeam din cand in cand pe strazi. Nu stiu unde se ascunde cel mai curat reprezentarea credintei. De orice fel ar fi aceasta. Dar ploaia marunta de la usa manastirii semana incredibil de b
