În România sunt mii de copii lăsaţi în grija rudelor pentru că părinţii lor au plecat să îşi câştige pâinea departe de ei. Neoficial, peste 5.000 de copii aflaţi în această situaţie sunt din Timiş. Lipsa părinţilor are consecinţe psihologice grave, în timp, asupra dezvoltării copiilor, avertizează psihologii. Cineva s-a gândit să mai contracareze din efectele acestui fenomen
Copii crescuţi de la distanţă
Oficial, statisticile Ministerului Muncii vorbesc despre mai mult de 83.000 de copii care au cel puţin un părinte plecat să muncească în străinătate, iar circa 24.000 dintre aceştia au rămas acasă fără niciunul dintre părinţi. Potrivit aceloraşi statistici, aproape 60.000 de familii, în care sunt în total 83.658 de copii, au cel puţin un membru plecat la muncă în străinătate.
În Timiş, o analiză cerută unităţilor de învăţământ de către conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean arată că mai mult de 5.000 de copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, rămânând în grija unor rude. Studiul nu este însă exhaustiv, fiind încă în curs de derulare.Lipsa comunicării dintre părinţi şi profesori sau cea dintre părinţi şi copii, plecarea părinţilor în străinătate şi lăsarea copiilor în grija unor persoane cu mai puţină autoritate (bunici, rude sau vecini) se reflectă şi în calitatea rezultatelor la învăţătură ale elevilor. O primă fază a ceea ce se întâmplă cu copiii aflaţi în această situaţie este reprezentată de note proaste. Urmează apoi chiulul de la ore şi, treptat, unii ajung chiar la abandonarea şcolii, iar datele statistice înregistrate la Inspectoratul Şcolar vorbesc de la sine : în Timiş, rata abandonului şcolar a crescut anual, ajungând la peste 1,25%, în anul şcolar trecut. Problema este accentuată de lipsa comunicării directe cu părinţii şi a plecării acestora din ţară, dar un alt factor important în evoluţia şcolar