Uleiul de palmier ar trebui să sfârâie în tigaie, iar cele de măsline şi de floarea-soarelui amestecate în salată. Untul clarifiat stă la loc de cinste, pe pâine

Prăjelile sunt mai puţin nocive dacă se folosește un ulei potrivit

Sursa: SHUTTERSTOCK

Odată cu extinderea paletei de uleiuri comercializate, s-au înmulţit şi confuziile cu privire la modul corect de utilizare a acestora. Oamenii prăjesc adesea cu acelaşi tip de ulei pe care-l presară peste salate, fără să ştie că obiceiul le poate aduce nu doar kilograme în plus, ci şi boli grave, precum cancerul.

Folosit cu cap, niciun ulei nu este nociv, spun experţii. "Nu e chiar atât de complicat. Unele sunt mai rezistente la temperaturi mari, altele sunt sănătoase doar în stare crudă", simplifică problema prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Uleiurile exotice, bune la prăjit

Uleiul de palmier se află în topul grăsimilor care trec testul focului şi poate suporta temperaturi-record de peste 200 de grade, limita unei prăjiri corecte. "Are un punct de fumigaţie de 230 de grade, deci se descompune mai greu în substanţe cancerigene decât o fac alte uleiuri. Este excelent în prăjirea cartofilor, spre exemplu, pentru că nu îi îmbibă, umflându-i cu calorii", arată nutriţionistul.

Bun pentru prăjit este şi uleiul de cocos, în ciuda falsei impresii că s-ar "depune" pe artere. "Este controversat pentru că oamenii abia acum au dat de el", crede profesorul Mencinicopschi.

Uleiul de măsline rămâne un elixir pentru sănătate indiferent dacă e încins în tigaie sau adăugat în maioneză. Conţine grăsimi "bune", benefice pentru inimă şi capabile să topească burta. "La ardere e păcat să-l irosim pe cel extravirgin, mai scump. Varianta mai fină dă savoare supelor cremă sau maionezei", spune profesorul Mencinicopschi.

În plus, uleiul de măsline