Christa Sedlatschek, directorul Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, despre modalităţile de a ajuta persoanele în vârstă să rămână active pe piaţa muncii. 2012 este Anul European al Îmbătrânirii Active sau, pentru a menţiona titlul complet, Anul European al Îmbătrânirii Active şi Solidarităţii între Generaţii. Majoritatea dintre noi suntem conştienţi de faptul că ne confruntăm cu îmbătrânirea populaţiei în cea mai mare parte a Europei. Acest lucru se datorează parţial unor motive de care putem fi mândri - avem o speranţă de viaţă considerabil mai mare, comparativ cu generaţiile anterioare. În medie, trăim cu opt ani mai mult decât în anul 1960, iar în decursul următoarelor patru sau cinci decenii este posibil să constatăm o creştere a speranţei de viaţă cu alţi cinci ani. Acesta este un lucru benefic pentru noi toţi. Dacă însă combinăm acest aspect cu scăderea ratei natalităţii, constatată în ultimele decenii, vom obţine un tipar care se repetă în întreaga lume dezvoltată: cu mult mai multe persoane în vârstă în termeni absoluţi, dar şi cu o proporţie mult mai mare de persoane în vârstă la nivelul întregii populaţii. Cu alte cuvinte, populaţia Europei îmbătrâneşte rapid. În 2010, cu puţin peste 87 de milioane de oameni aveau peste 65 de ani, reprezentând aproximativ 17,4 % din populaţia totală. Să comparăm aceste cifre cu cele din 1985, când peste 59,3 milioane de oameni aveau 65 de ani sau mai mult - 12,8 % din total. Se estimează că acest număr va continua să crească în raport cu persoanele active, dublându-se până în anul 2060, ceea ce reprezintă o provocare, dar totodată şi o şansă de a folosi competenţele şi abilităţile persoanelor în vârstă. Cum putem face faţă acestor schimbări profunde? Aşa cum a subliniat László Andor, Comisarul European pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune: "...cheia abordării provocărilor pe c