Un recent sondaj de opinie al Institutului de Marketing și Sondaje (IMAS) Chișinău relevă un aspect interesant: proporția în care sunt utilizate limbile în Republica Moldova.

La întrebarea “Care este limba pe care o auziți cel mai des când…” (http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151051618801333&set=a.345393871332.159648.345322991332&type=1&theater), situațiile fiind: 1) mergeți la piață; 2) mergeți la magazin; 3) ascultați muzică; 4) vă uitați la televizor; 5) mergeți la serviciu, procentul celor care răspund “limba moldovenească” scade de la 60% prina situație la 24% la ultima situașie, în timp ce limba rusă crește de la 26% la 40% la categoria 4, excepția fiind categoria 5, unde răspunsul “nu știu/nu răspund” reprezintă 54%. Limba română variază între 9% la 5) și 17% la 4), fiind depășită net, al fiecare categorie, de “moldovenească”.

La recensământul populației din 2004, la categoria Populaţia după naţionalităţile de bază, limba maternă şi limba în care vorbeşte de obicei 60% din cei recenzați au declarat “limba moldovenească”, 15% limba română și 11% limba rusă.

Recensământul din 2004 se referă doar la teritoriul aflat sub controlul autorităților de la Chișinău, deci nu include teritoriul autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene, unde vorbitorii de limbă rusă sunt majoritari.

Sondajul confirmă faptul că majoritatea cetățenilor românofoni ai Republicii Moldova consideră că vorbesc limba “moldovenească”. Acest fapt nu înseamnă neapărat că aceeași proporție consideră că e vorba de două limbi diferite.

Directorul IMAS Chișinău, Doru Petruți, mi-a spus că în ceea ce privește naționalitatea, în sondaje cei ce se declară “moldoveni” apar cu 78%, iar românii cu 3%, valori relativ constante și asemănătoare acelor de recensământul 2004 – moldoveni 76%, români 2%.

Acelora care s-ar grăbi (în mod pavlovian) să-l acuze pe Doru Pet