Volumul, apărut de curând la Editura Polirom, se numeşte "Joseph Anton", acesta fiind numele de cod sub care se prezenta poliţiştilor britanici în perioada în care s-a aflat sub protecţia lor. Joseph Anton, de la numele scriitorilor săi favoriţi, Joseph Conrad şi Anton Pavlovici Cehov.

"Îi informez pe musulmanii mândri din lume că autorul cărţii «Versete satanice», care este împotriva Islamului, a Profetului şi a Coranului, precum şi toţi cei implicaţi în publicarea ei şi care au avut cunoştinţă de conţinutul acesteia sunt condamnaţi la moarte. Le cer tuturor musulmanilor să-i execute oriunde i-ar găsi", aşa suna nemiloasa fatwa care avea să-i urmărească pe scriitor şi pe colaboratorii săi vreme îndelungată.

Personaj în saga propriei vieţi

Vorbind despre sine la persoana a treia singular, transformându-se astfel în personajul memoriilor sale, Rushdie îşi aminteşte şocul pe care l-a trăit în ziua de 14 februarie 1989, chiar de Ziua Îndrăgostiţilor, când a ridicat receptorul telefonului, iar de la celălalt capăt al firului a fost întrebat de o jurnalistă de la BBC: "Ce senzaţie vă dă faptul că tocmai aţi fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini?". "La Londra era o zi însorită de marţi, dar întrebarea a întunecat-o. Iată ce a răspuns el, fără să ştie exact ce spune: "O senzaţie neplăcută!". Iată ce gândea el de fapt: "Sunt un om mort!". S-a întrebat câte zile mai avea de trăit şi a socotit că, probabil, le putea număra pe degetele de la mâini. A pus receptorul în furcă şi a luat-o la goană pe scări în jos din biroul de la ultimul etaj al casei lui înguste, flancată de alte case, din Islington. Ferestrele din camera de zi aveau obloane de lemn şi, într-un gest absurd, le-a închis şi le-a baricadat. Apoi a încuiat uşa de la intrare."

Într-un gest aproape sinucigaş, scriitorul a găsit cu cale ca exact în ziua în care a fost