Din când în când trebuie să vină cineva să ne arate clar cum suntem în realitate: ce fel de politicieni votăm, la ce icoane ne închinăm, ce gusturi avem la oameni şi, în general, cum merg treburile în ţara noastră. Cel care şi-a asumat acest rol (deloc dezinteresat) este Dan Diaconescu. Dar nu vă grăbiţi să-l înjuraţi: senzaţionalul DD are menirea să ne trezească la realitate pe toţi cei care visăm că, la scară globală, noi românii suntem de fapt nişte occidentali care trăiesc într-o ţară europeană.

În toată afacerea legată de cumpărarea Oltchim de către Dan Diaconescu, spectacolul şi miştoul ieftin au avut prioritate în faţa problemelor serioase ridicate de modul în care s-a desfăşurat privatizarea uneia dintre cele mai importante companii de stat. De la reprezentanţii statului până la majoritatea presei şi opiniei publice, toată lumea a părut că preferă să intre în jocul patronului OTV. Cu un cinism de talie mondială, Diaconescu a mers înainte cu minciuna şi populismul deşănţat, a călcat în picioare regulile (şi mai mult ca sigur şi legile, dar asta ar trebui să ne spună cât mai repede cineva din Parchet) şi timp de două săptămâni s-a distrat. S-a jucat cu speranţele a 3000 de angajaţi ai Oltchim, cu minţile (cu inteligenţă îndoielnică, ce-i drept) a unor reprezentanţi ai guvernului, cu atenţia unei ţări întregi şi (din păcate, se întâmplă a doua oară în câteva luni) cu reputaţia externă a României.

Chiar nu s-a putut evita această situaţie, chiar nu a avut nimeni posibilitatea să-l oprească pe Diaconescu din această nebunie? Sunt mulţi, inclusiv ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu, care spun acum că NU se putea face nimic. Să ne resemnăm atunci cu această explicaţie şi să aşteptăm următoarea ţeapă uriaşă trasă de Dan Diaconescu sau de alt personaj de teapa acestuia?

În realitate găsim câteva indicii clare care arată negru pe alb c