In timp ce domnul Dan povesteste linistit la televizor cum directorul celei mai mari banci din Elvetia l-a asteptat in fata sediului filialei din Monaco pret de mai bine de jumatate de ceas, doar ca sa-i deschida usa, sa-l pofteasca inauntru si sa-i dea bani (asa cum nici cel mai rasfatat miliardar rus nu a avut privilegiul si onoarea sa fie tratat vreodata), in subsolul acestei stiri ingalbenite de breaking news se petrec evenimente care acum nu intereseaza pe nimeni, dar care vor deveni stirile cu adevarat senzationale de maine.
Pana sa aflam de ce nu doneaza generosul domn Dan oricum cele trei milioane de euro angajatilor, de grija carora declara ca moare si pentru binele carora decreta ca se va sacrifica pe sine, observam cum incet-incet pana si pedelistii incep sa se dezica de saltimbancul grizonat.
Semanand cu Ioana d'Arc dupa freza, cu Beavis si Butthead dupa vorba si port, Dan Diaconescu si-a propus sa traga de limitele penibilului pana va ingramadi cu totul numele sau si al partidului infiintat de el in tomberonul istoriei.
Domnul Dan este la ora aceasta un experiment scapat de sub control. Daca nebunii cu acte in regula ar ajunge la performantele comportamentale si lingvistice ale lui DD, imi imaginez ca doctorii care i-ar trata ar innebuni si ei la randul lor.
Presiunea incoerentei la DD este pur si simplu deranjant de agresiva. Si, de unde majoritatea politicienilor si analistilor vedeau in spectacolul lui Diaconescu o capodopera a teatralitatii si histrionismului, dupa ce s-au lamurit ca pe domnul Dan l-ar prinde mai bine un halat alb cu maneci lungi, au inceput sa renunte la profetiile (halucinante si ele) cu privire la viitorul lui PP-DD.
Si, revizuindu-si previziunile, dandu-si seama ca eroul lor din umbra mai degraba s-a facut de ras decat sa doboare USL, s-au trezit in fata unui pericol si
