Evenimentele de ieri la graniţa Turciei cu Siria merită analizate cu atenţie. A făcut-o Carmen Gavrilă pentru Radio România. Iată textul (sursa aici):

Turcia ar putea interveni cu operaţiuni militare de amploare în Siria, după ce un tir de mortiere lansat din Siria a lovit un oraş turcesc şi a provocat 5 morţi. Turcia, ca stat membru NATO, a invocat, deocamdată, doar articolul 4 al tratatului Alianţei, care prevede că un stat membru poate cere consultări dacă se simte ameninţat, iar o reuniune a ambasadorilor NATO a avut loc deja şi s-a încheiat cu o atenţionare adresată regimului Assad. Dar, dată fiind nerăbdarea crescută a Turciei din cauza războiul civil sirian care s-a transformat deja în unul de uzură între rebeli şi regimul Assad, nu este exclus ca Ankara să invoce chiar articolul 5 în baza căruia, un stat membru atacat poate cere ajutorul celorlalte aliate.

Cine a tras?

Însă, deocamdată nu este clar cine anume a tras tirurile de mortiere din Siria în Turcia. Degetul acuzator s-a îndreptat automat spre regimul lui Bashar al Assad, mai ales că nu a fost prima dată când războiul din Siria s-a extins, cu incidente, în zona de graniţă a Turciei. Numai că regimul Assad nu este singurul înarmat în conflictul sirian. Este vorba despre o multitudine de grupări care se reclamă a fi de opoziţie, unele dintre acestea nefiind nici măcar siriene, ci formate din luptători străini, majoritatea provenind din mişcări islamiste radicale. Mai multe servicii de informaţii au tras semnale de alarmă în legătură cu faptul că Siria a devenit deja un paradis al luptătorilor islamişti radicali în căutarea unei cauze sau gata să servească, cel puţin potrivit serviciior secrete ruse, cauza unor actori politici regionali care vor să vadă instalat la Damasc un regim mult mai confortabil decât cel secularist baathist, de orientare socialist, al preşedintelui Bashar al Ass