La începutul fiecărei toamne, aud, mereu, că e, printre altele, şi momentul în care gosopodinele fac zacuscă, suc de roşii şi pun murături. Spun „aud“, pentru că în familia mea nu prea se întîmplau lucrurile astea, toamna fiind mai curînd strict legată de sfîrşitul vacanţei şi începerea şcolii (şi, eventual, de poezia frunzelor moarte).

Tocmai pentru că tradiţia gospodărească cam lipsea din familia mea, atunci cînd auzeam, prin jur, de roşiile, ardeii şi vinetele (printre altele) care se achiziţionează, în cantităţi ce pe atunci păreau infinite, pentru zacuscă, totul îmi părea misterios: încă ceva accesibil doar iniţiaţilor, la al cărui mister nu aveam şansa (şi nici anvergura) să mă ridic vreodată.

DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriu Bonele copilului din diverse perioade făceau parte – cel puţin unele dintre ele – din categoria iniţiatelor. Ele îmi vorbeau, printre altele, de borcane cu capacităţi nebănuite şi forme extraordinare, ba chiar cu capac – device-uri care, cel puţin pe vremea lui Ceauşescu, erau o raritate accesibilă doar în anumite locuri privilegiate, precum piaţa Obor de atunci. Cu cît îmi povesteau mai mult despre tehnologia produselor gospodăreşti de toamnă, cu atît mă speriau mai tare. Şi în loc să rup pisica şi să mă apuc să le fac, cu ajutorul lor cel puţin, preferam să cumpăr zacuscă picantă sau clasică de la supermarket.

Urmarea, firească, a paragrafului de mai sus ar fi fost că toate ezitările au trecut şi că acum le fac pe toate fluierînd, intrînd în rutina gospodinei cool. Din păcate, ceva atît de radical nu s-a întîmplat. Doar că, auzind o prietenă, cu aproape aceeaşi educaţie antigospodărească ca şi mine, că, de fapt, nu e atît de complicat, m-am hotărît să „achiziţionez“ (termen antipatic, cu pretenţii eficiente) materie primă şi să duc la bun sfîrşit p