Cea mai nouă premieră creată de Radu Afrim, „În curând vine timpul", pusă în scenă la Teatrul „Regina Maria" din Oradea, prezintă viaţa ca pe un vestibul al morţii populat cu personaje comic-sinistre ce se zbat neputincioase, ca peştii pe uscat, şi cărora, cu fiecare clipă care trece, li se apropie funia de par, iar sfârşitul le aşteaptă, colea, după colţ.
Aceasta este cea de-a doua piesă dintr-o trilogie a vieţii şi a morţii scrisă de daneza Line Knutzon. Prima piesă, „Mai întâi te naşti", a fost montată de Radu Afrim la Teatrul „Andrei Mureşan" din Sfântu Gheorghe. Aşadar, mai întâi te naşti, iar apoi trăieşti şi mori. Nu ştim care este sensul acestui drum şi al scurtului popas al omului prin aceste trei stadii: naştere, viaţă, moarte, dar, cu sens sau fără, acest traseu rămâne singura certitudine omenească.
Personajele din „În curând vine timpul" sunt ca nişte muşte bâzâitoare ce se învârt fără rost, părând că joacă chiar şi în propria viaţă rolurile secundare. Scena este plină de păpuşi hidoase, lăsate parcă anume de un copil obraznic fără haine şi fără membre şi tot ca nişte păpuşi dezarticulate se mişcă fără vreun sens şi oamenii ce populează scena. Un copac uriaş, replică a pomului cunoaşterii binelui şi răului din Raiul primordial, domină „peisajul". E un arbore crescut în mijlocul sufrageriei noilor Adam şi Eva, ale cărui ramuri au făcut nişte fructe ciudate: zeci de veioze aprinse. (Scenografia foarte inspirată e semnată de Cristina Milea).
Pătratul conjugal
Două cupluri, care prin mai vechi sau mai noi acuplări în cruciş şi-n curmeziş par a forma o unică familie, împart doi copii de existenţa cărora foarte rar îşi amintesc. Cuplul numărul 1 este format din Rebekka şi Hilbert (pur şi simplu seducători Liliana Ghiţă, colaboratoare cu state vechi a lui Radu Afrim, care a fost „împrumutată" special pentru acest rol de la Teatrul „M
