Partidul Președintelui georgian Saakașvili s-a prezentat la urne după opt ani de guvernare de succes, având ca atuuri faptul că guvernarea sa a fost perceput multă vreme ca una cvasi-occidentală și având sprijinul deschis al Statelor Unite și al Uniunii Europene. În ciuda acestor argumente, câștigătorii alegerilor de pe 1 octombrie 2012 au fost cei din partidul Visul Georgian, condus de rivalul Ivanișvili, un personaj caracterizat de mulți drept un demagog sprijinit de Rusia, fără experiență la guvernare. Ce semnifică acest rezultat pentru Georgia, atât pe plan intern cât și din perspectiva relațiilor sale externe?

Recentul scrutin georgian demonstrează faptul că democrația este bine instalată în fosta republică sovietică gruzină. În această privință, ca și în altele, Georgia seamănă tot mai mult cu statele candidate UE decât cu vecinele sale din Caucaz. Georgienii sunt deja la al doilea set de alegeri satisfăcătoare din punct de vedere organizatoric, partidele politice candidate având șanse aproximativ egale în timpul campaniei. Mai mult decât atât, rezultatul dovedește că cetățenii au înțeles mecanismul democratic mai bine chiar decât conducătorii lor. Răsturnându-l din fotoliul său confortabil pe un Mikheil Saakașvili cu tendințe autoritare, georgienii își asumă riscurile unei mari schimbări.

Saakașvili – elevul bun din Caucaz?

După ce a demisionat din partidul lui Șevardnadze, Saakașvili a înființat în 2001 partidul de opoziție, Mișcarea Națională Unificată (MNU), care, după Revoluția Rozelor din 2003 rămâne cel mai important partid georgian. Deși inițial platforma MNU era una de stânga – cu priorități ca mărirea pensiilor și ajutoarele sociale – partidul a progresat înspre ceea ce mulți georgieni consideră a fi „liberalism agresiv”. Performanțele guvernării MNU au fost lăudate de nenumărate ori de presa internațională și recent chiar de cea d