Bre, nu am stat eu să analizez activitatea Mihaelei Marcu, dar, din câte am înţeles de la colegii care au interacţionat cu ea, a fost un prefect ok. Adică nu genul ăla de prefect pe care ni-l dorim cu toţii, care chiar să nu stea sluj în faţa Bucureştiului, dar oricum mult peste ce prefecţi a avut Brăila în ultimii ani. Este suficient să ne aducem aminte de Dorian Stoianovici (ştiu, ăsta a fost doar subprefect), care se îmbăta şi se răţoia la poliţişti, ca să înţelegem că Brăila a avut parte, în general, doar de catastrofe în materie de administraţie publică. În acest context, demiterea Mihaelei Marcu chiar este surprinzătoare. Eliminarea ei din sistem (căci femeia a fost executată, asta e clar!) spune multe despre păienjenişul pilelor şi relaţiilor care există în Guvern, oricare ar fi prim-ministrul. Că a plecat Boc şi a venit MRU sau că acum este Ponta mare premier, obiceiurile proaste rămân neschimbate.

Nu, nu mă înţelegeţi greşit. Nu mă dau de ceasul morţii că, vezi-Doamne, Mihaela Marcu a fost demisă din funcţia de prefect. Mă doare în cot că Mihaela Marcu a fost dată afară, căci nu îmi este nici mamă, nici nevastă, nici cumnată. Dar mă enervează cumva vestea că o persoană care a încercat cât de cât să respecte legea, să ia în serios ceea ce scrie în fişa postului de prefect, a fost ejectată din sistem. Evident, multă lume s-a întrebat ce anume a făcut Mihaela Marcu, cu ce a supărat ea Bucureştiul, de i s-a tras subit scaunul de sub fund. Păi, din câte am înţeles, ar fi vorba despre mai multe chestii. În primul rând, prefecta Marcu s-ar fi pus de-a curmezişul primarului Simionescu în cazul CET. Nu ştiu cu ce anume, da' cică l-a deranjat cu ceva pe primar. O bilă neagră, cum ar veni, în viziunea pesediştilor din Brăila. Apoi, aceeaşi Marcu a declarat, legal de altfel, că îl va suspenda pe Bunea Stancu, în cazul în care decizia ANI rămâne în picioa