Intrate in legenda gratie romanelor lui Hemingway (“Pentru cine bat clopotele”) si Malraux (“Speranta”), dar si “Testamentului spaniol” de Koestler, precum si datorita unei propagande necontenite, Brigazile Internationale simbolizeaza integul romantism antifascist manipulat cinic de catre Internationala a III-a Comunista, cunoscuta in genere sub numele de Comintern. Infiintata in 1919, aceasta organizatie a reprezentat, cum scria istoricul Richard Pipes, un front global anti-capitalist menit sa exporte modelul bolsevic. Era vorba de ceea ce Lenin a numit „semnificatia internationala a Revolutiei din Octombrie”. Razboiul Civil a izbucnit in vara anului 1936. Republica Spaniola se vedea confruntata cu o puternica rebeliune militara, sprijinita de miscarea de extrema dreapta numita Falanga, largi grupuri din clasa de mijloc si de Biserica Catolica. Hitler si Mussolini s-au situat rapid de partea rebelilor. Anglia si Franta au adoptat politica de non-interventie. Spania republicana avea o nevoie disperata de ajutor militar. Doar Stalin era dispus sa-l ofere, dar pretul consta in crescanda dominatie sovietica in Spania republicana. Odata cu armele (platite in aur), soseau si consilierii. Speranta era ipotecata de calculele reci ale functionarilor stalinisti. Organizarea de tip bolsevic strangula spontaneitatea revoltei. Cartea lui George Orwell “Omagiu Cataloniei” povesteste istoria acelui razboi civil din interiorul unui razboi civil. Lenin si Stalin nu doar contra lui Franco, ci si impotriva lui Bakunin, Kropotkin, Durruti si a Rosei Luxemburg. Constient sau nu, interbrigadistii, neindoios antifascisti, s-au situat de partea lui Lenin si Stalin, a lui Jose Diaz si lui Dolores Ibarruri, a stalinismului impotriva stangii anti-autoritare.

Nu vreau sa exonerez aici democratiile occidentale. Politica de appeasement a fost una pe cat mioapa, pe atat de perdanta isto