Afirmația Ministrului educației, d-na Ecaterina Andronescu, legată de faptul că diplomele universitare nu ar mai trebui să conțină numele ministerului, ci doar pe cel al universității a stârnit controverse. De o parte se află cei care o susțin și cred că o asemenea măsură ar întări responsabilitatea instituțiilor academice, oferindu-le în același timp și un mecanism prin care universitățile ar putea corecta erori din trecut, precum cea care se referă la plagiat. De partea cealaltă sunt cei care o consideră o declarație de abandon, în favoarea fabricilor de diplome. In consecință avem o problema ce ar merita o dezbatere mai largă, menită să clarifice in primul rând ce fel de universități vrem să avem in România. Câtă autonomie vrem să le acordăm și cât vrem să rămână sub controlul centralizat al statului ? Sunt întrebări fundamentale pe care nu ni le punem numai noi, ci și numeroase alte universități din lume.

In luna septembrie a acestui an, Universitatea din Bologna, Italia, a fost gazda reuniunii organizate cu prilejul aniversarii a 24 de ani de la semnarea declarației Magna Charta Universitatum. Este vorba despre un document semnat în 1988 de 80 de rectori europeni, aflați la acea vreme la Bologna pentru a celebra 900 de ani de la înființarea celebrei universități italiene. In momentul inițierii ei, Magna Charta Universitatum era privită ca o reacție institutională a universităților față de o societate aflată într-un ritm tot mai accelerat de internaționalizare. Astăzi, această declarație este semnată de peste 750 de universități din intreaga lume. Printre semnatari se numară și 15 universități din Romania. Magna Charta Universitatum nu trebuie confundată cu Declarația de la Bologna, semnată în aceeași universitate italiană, dar 11 ani mai târziu.

In acest an, în centrul dezbaterilor care au avut loc la Bologna s-a aflat pertinența acestei declarați